Comunicarea este unul dintre cele mai importante aspecte ale unei organizaţii. Ea face posibilă menţinerea coeziunii grupului, atingerea scopurilor comune, dar poate şi destructura grupul, atunci când nu mai este eficientă. Comunicarea este transmiterea de informaţii de la un emiţător către un receptor.

Între anii 1940-1950, ”Studiile Universităţii din Ohio”, în baza unei analize factoriale a datelor au evidenţiat două aspecte importante ale conducerii numite ”iniţierea structurii” şi ”considerarea”. Iniţierea structurii este dimensiunea orientată spre stabilirea scopurilor organizaţiei, specificarea procedurilor de lucru şi realizarea sarcinilor.

Ca oameni, suntem fiinţe temporale. Prezentul ne este scindat între un trecut care nu mai este (sau este în amintirea noastră) şi un viitor care încă nu este (sau este doar în imaginaţia noastră). De cele mai multe ori, mintea se fixează fie în trecutul pe care îl interpretează şi valorizează, fie în viitorul pe care nu-l cunoaşte şi pe care îl proiectează, nu o dată, cu teamă.